FAPTELE SFINTILOR APOSTOLI

CAPITOLUL I

Cuvant incepator. Inaltarea lui Iisus la cer. Alegerea lui Matia in locul lui Iuda Iscarioteanul.

1. Cuvantul cel dintai l-am facut, o, Teofile, despre toate cele ce a inceput Iisus a face si a invata.
2. Pana in ziua in care S-a inaltat la cer, poruncind prin Duhul Sfant Apostolilor pe care i-a ales,
3. Carora S-a si infatisat pe Sine viu, dupa patima Sa, prin multe semne doveditoare, aratandu-li-Se timp de patruzeci de zile si vorbind cele despre imparatia lui Dumnezeu.
4. Si cu ei petrecand, le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa astepte fagaduinta Tatalui, pe care ( a zis El ) ati auzit-o de la Mine;
5. Ca Ioan a botezat cu apa, iar voi veti fi botezati cu Duhul Sfant, nu mult dupa aceste zile.
6. Iar ei adunandu-se, Il intrebau, zicand : Doamne, oare in acest timp vei aseza Tu la loc, imparatia lui Israel ?
7. El a zis catre ei : Nu este al vostru a sti anii sau vremile pe care Tatal le-a pus sub stapanirea Sa.
8. Ci veti lua putere, venind Duhul Sfant peste voi, si Imi veti fi Mie martori in Ierusalim si in toata Iudeea si in Samaria si pana la marginile pamantului.
9. Si acestea zicand, pe cand ei priveau, S-a inaltat si un nor L-a luat de la ochii lor.
10. Si privind ei, pe cand El mergea la cer, iata doi barbati au stat langa ei, imbracati in haine albe,
11. Care au si zis : Barbati galileeni, de ce stati privind la cer ? Acest Iisus care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer.
12. Atunci ei s-au intors la Ierusalim de la muntele ce se cheama al Maslinilor, care este ap[roape de Ierusalim, cale de o sambata.
13. Si cand au intrat, s-au suit in incaperea de sus, unde se adunau de obicei : Petru si Ioan si Iacov si Andrei, Filip si Toma, Bartolomeu si Matei, Iacov al lui Alfeu si Simon Zelotul si Iuda al lui Iacov.
14. Toti acestia, intr-un cuget, staruiau in rugaciune impreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Iisus, si cu fratii Lui.
15. Si in zilele acelea, sculandu-se Petru in mijlocul fratilor ( iar numarul lor era cam la o suta doua zeci ), a zis :
16. Barbati frati, trebui sa se implineasca Scriptura aceasta pe care Duhul Sfant, prin gura lui David, a spus-o dinainte despre Iuda, care s-a facut calauza celor ce L-au prins pe Iisus.
17. Caci era numarat cu noi si luase sortul acestei slujiri.
18. Deci acesta a dobandit o tarina din plata nedreptatii si, cazand cu capul inainte, a crapat pe la mijloc si i s-au varsat toate maruntaiele.
19. Si s-a facut cunoscuta aceasta tuturor celor ce locuiesc in Ierusalim, incat tarina aceasta s-a numit in limba lor Hacheldamah, adica Tarina sangelui.
20. Caci este scris in Cartea Psalmilor : " Faca-se casa lui pustie si sa nu aiba cine sa locuiasca in ea ! Si slujirea lui s-o ia altul ".
21. Deci trebuie ca unul din acesti barbati, care s-au adunat cu noi in timpul cat a petrecut intre noi Domnul Iisus,
22. Incepand de la botezul lui Ioan, pana in ziua in care s-a inaltat de la noi, sa fie impreuna cu noi martor al invierii Lui.
23. Si au pus inainte pe doi : Pe Iosif, numit Barsaba, zis si Iustus, si pe Matia.
24. Si rugandu-se, au zis : Tu, Doamne, Care cunosti inimile tutror, arata pe care din acestia doi l-ai ales,
25. Ca sa ia locul acestei slujiri si al apostoliei din care Iuda a cazut, ca sa mearga in locul lui.
26. Si au tras la sorti, si sortul a cazut pe Matia, si s-au socotit impreuna cu cei unsprezece apostoli.

CAPITOLUL II

Pogorarea Duhului Sfant. Cuvantarea lui Petru.

1. Si cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc.
2. Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei.
3. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei.
4. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai.
5. Si erau in Ierusalim locuitori iudei, barbati cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.
6. Si, iscandu-se vuietul acela, s-a adunat multimea si s-a tulburat, caci fiecare ii auzea pe ei vorbind in limba sa.
7. Si erau uimiti toti si se minunau, zicand : Iata, nu sunt acestia care vorbesc toti galileeni?
8. Si cum auzim noi fiecare limba noastra in care ne-am nascut ?
9. Parti si mezi si elamiti si cei ce locuiesc in Mesopotamia, in Iudeea si in Capadocia, in Pont si in Asia,
10. In Frigia si in Pamfilia, in Egipt si iin partile Libiei, cea de langa Cirene, si romanii in treacat, iudei si prozeliti,
11. Cretani si arabi, ii auzim pe ei vorbind in limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu !
12. Si toti erau uimiti si nu se dumireau, zicand unul catre altul : Ce va sa fie aceasta ?
13. Iar altii, batjocorindu-i, ziceau ca sunt plini de must.
14. Si stand Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul si le-a vorbit : Barbati iudei si toti care locuiti in Ierusalim, aceasta sa va fie cunoscuta si luati in urechi cuvintele mele;
15. Ca acestia nu sunt beti, cum vi se pare voua, caci este al treilea ceas din zi;
16. Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioel :
17. " Iar in zilele din urma, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul si fiii vostri si fiicele voastre vor prooroci, si cei mai tineri ai vostri vor avea vedenii si, batranii vostri vise vor visa ".
18. Inca si peste slugile Mele si peste slujnicele Mele voi turna in acele zile din Duhul Meu, si vor prooroci.
19. Si minuni voi face sus in cer si jos pe pamant, semne : sange, foc si fumegare de fum.
20. Soarele se va schimba in intuneric si luna in sange, inainte de a veni ziua Domnului cea mare si stralucita.
21. Si tot cel ce va chema numele Domnului se va mantui ".
22. Barbati israeliti, ascultati cuvintele acestea : Pe Iisus Nazarineanul, barbat adeverit intre voi de Dumnezeu, prin puteri, prin minuni si prin semne pe care le-a facut prin El Dumnezeu in mijlocul vostru, precum si voi stiti,
23. Pe Acesta, fiind dat, dupa sfatul cel randuit si dupa stiinta cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati luat si, pironindu-L prin mainile celor fara de lege, L-ati omorat.
24. Pe Care Dumnezeu L-a inviat, dezlegand durerile mortii, intrucat nu era cu putinta ca El sa fie tinut de ea.
25. Caci David zice despre El : " Totdeauna am vazut pe Domnul inaintea mea, caci El este de-a dreapta mea, ca sa nu ma clatin.
26. De aceea s-a bucurat inima mea si s-a veselit limba mea; chiar si trupul meu se va odihni intru nadejde.
27. Caci nu vei lasa sufletul meu in iad, nici nu vei da pe cel sfant al Tau sa vada stricaciune.
28. Facutu-mi-ai cunoscute caile vietii; cu infatisarea Ta ma vei umple de bucurie ". 29. Barbati frati, cuvine-se a vorbi cu indraznire catre voi despre stramosul David, ca a murit si s-a ingropat, iar mormantul lui este la noi, pana in ziua aceasta.
30. Deci el, fiind prooroc si stiind ca Dumnezeu i S-a jurat cu juramant sa aseze pe tronu-i din rodul coapselor lui,
31. Mai inainte vazand, a vorbit despre invierea lui Hristos : ca n-a fost lasat in iad sufletul Lui si nici trupul Lui n-a vazut putreziciune.
32. Dumnezeu a inviat pe Acest Iisus, Caruia noi toti suntem martori.
33. Deci inaltandu-Se prin dreapta lui Dumnezeu si primind de la Tatal fagaduinta Duhului Sfant, L-a revarsat pe Acesta, cum vedeti si auziti voi.
34. Caci David nu s-a suit la ceruri, dar el a zis : " Zis-a Domnul Domnului meu : Sezi de-a dreapta Mea,
35. Pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale ".
36. Cu siguranta sa stie deci toata casa luiIsrael ca Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-ati rastignit, L-a facut Domn si Hristos.
37. Ei, auzind acestea, au fost patrunsi la inima si au zis catre Petru si ceilalti apostoli : Barbati frati, ce sa facem ?
38. Iar Petru a zis catre ei : Pocaiti-va si sa se boteze fiecare dintre voi in numele lui Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre, si veti primi darul Duhului Sfant.
39. Caci voua este data fagaduinta si copiilor vostri si tuturor celor de departe, pe oricati ii va chema Domnul Dumnezeul nostru.
40. Si cu alte mai multe vorbe marturisea si-i indemna, zicand : Mantuiti-va de acest neam viclean.
41. Deci cei ce au primit cuvantul lui s-au botezat si in ziua aceea s-au adaugat ca la trei mii de suflete.
42. Si staruiau in invatatura apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni.
43. Si tot sufletul era cuprins de teama, caci multe minuni si semne se faceau in Ierusalim prin apostoli, si mare frica ii stapanea pe toti.
44. Iar toti cei ce credeau erau laolalta si aveau toate bunurile de obste.
45. Si isi vindeau bunurile si averile si le imparteau tuturor, dupa cum avea nevoie fiecare.
46. Si in fiecare zi staruiau intr-un cuget in templu si, frangand painea in casa, luau impreuna hrana intru bucurie si intru curatia inimii,
47. Laudand pe Dumnezeu si avand har la tot poporul. Iar Domnul adauga zilnic Bisericii pe cei ce se mantuiau.

CAPITOLUL III

Petru vindeca un olog si propovaduieste multimii Evanghelia.

1. Iar Petru si Ioan se suiau la templu pentru rugaciunea din ceasul al noualea.
2. Si era un barbat olog din pantecele mamei sale, pe care-l aduceau si-l puneau in fiecare zi la poarta templului, zisa Poarta Frumoasa, ca sa ceara milostenie de la cei ce intrau in templu;
3. Care vazand ca Petru si Ioan vor sa intre in templu, le-a cerut milostenie.
4. Iar Petru, cautand spre el, impreuna cu Ioan, a zis : Priveste la noi;
5. Iar el se uita la ei cu luare-aminte, asteptand sa primeasca ceva de la ei.
6. Iar Petru a zis : Argint si aur nu am; dar ce am, aceea iti dau. In numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoala-te si umbla !
7. Si, apucandu-l de mana dreapta, l-a ridicat si indata gleznele si talpile picioarelor lui s-au intarit.
8. Si sarind, a stat in picioare si umbla si a intrat cu ei in templu, umbland si sarind si laudand pe Dumnezeu.
9. Si tot poporul l-a vazut umbland si laudand pe Dumnezeu.
10. Si il cunosteau ca el era cel care sedea pentru milostenie la Poarta Frumoasa a templului, si s-au umplut de uimire si de mirare pentru ceea ce i s-a intamplat.
11. Si, tinandu-se el de Petru si de Ioan, tot poporul, uimit, alerga la ei, in pridvorul numit al lui Solomon.
12. Iar Petru, vazand aceasta , a raspuns catre popor : Barbati israeliti, de ce va mirati de acest lucru sau de ce stati cu ochii atintit la noi, ca si cum cu a noastra putere sau cucernicie l-am fi facut pe acesta sa umble ?
13. Dumnezeul lui Avraam si al lui Isaac si al lui Iacov, Dumnezeul parintilor nostri a slavit pe Fiul Sau, Iisus, pe Care voi L-ati predat si L-ati tagaduit in fata lui Pilat, care gasise cu cale sa-L elibereze.
14. Dar voi v-ati lepadat de Cel sfant si drept si ati cerut sa va daruiasca un barbat ucigas.
15. Iar pe incepatorul vietii L-ati omorat, pe Care insa Dumnezeu L-a inviat din morti si ai carui martori suntem noi.
16. Si prin credinta in numele Lui, pe acesta pe care il vedeti si il cunoasteti l-a intarit numele lui Iisus si credinta cea intru El i-a dat lui intregirea aceasta a trupului inaintea voastra, a tuturor.
17. Si acum, fratilor, stiu ca din nestiinta ati facut rau ca si mai-marii vostri.
18. Dar Dumnezeu a indeplinit astfel cele ce vestise prin gura tuturor proorocilor, ca Hristosul Sau va patimi.
19. Deci pocaiti-va si va intoarceti, ca sa se stearga pacatele voastre.
20. Ca sa vina de la fata Domnului vremuri de usurare si ca sa va trimita pe Cel mai dinainte vestit voua, pe Iisus Hristos,
21. Pe Care trebuie sa-L primeasca Cerul pana la vremile stabilirii din nou a tuturor celor despre care a vorbit Dumnezeu prin gura Sfintilor Sai prooroci din veac.
22. Moise a zis catre parinti : " Domnul Dumnezeu va ridica voua dintre fratii vostri Prooroc ca mine. Pe El sa-L ascultati intoate cate va va spune.
23. Si tot sufletul care nu va asculta de Proorocul Acela va fi nimicit din popor ".
24. Iar toti proorocii de la Samuel si cei cati le-au urmat au vorbit si au vestit zilele acestea.
25. Voi sunteti fiii proorocilor si ai legamantului pe care l-a incheiat Dumnezeu cu parintii nostri, graind catre Avraam : Si intru semintia ta se vor binecuvanta toate neamurile pamantului.
26. Dumnezeu, inviind pe Fiul Sau, L-a trimis intai la voi sa va binecuvinteze, ca fiecare sa se intoarca de la rautatile sale.

CAPITOLUL IV

Petru si Ioan inchisi si adusi sa dea socoteala in fata sinedriului. Rugaciunea credinciosilor. Viata de obste.

1. Dar pe cand vorbeau ei catre popor, au venit peste ei preotii, capetenia garzii templului si saducheii,
2. Maniindu-se ca ei invata poporul si vestesc intru Iisus invierea din morti.
3. Si, punand mana pe ei, i-au pus sub paza pana a doua zi, caci acum era seara.
4. Totusi multi din cei ce auzisera cuvantul au crezut, si numarul barbatilor credinciosi s-a facurt ca la cinci mii.
5. Si a doua zi s-au adunat capeteniile lor si batranii si carturarii din Ierusalim.
6. Si Anna arhiereul si Caiafa si Ioan si Alexandru si cati erau din neamul arhieresc,
7. Si punandu-i in mijloc, ii intrebau : Cu ce putere sau in al carui nume ati facut voi aceasta ?
8. Atunci Petru, plin fiind de Duhul Sfant, le-a vorbit : Capetenii ale poporului si batrani ai lui Israel,
9. Fiindca noi suntem astazi cercetati pentru facere de bine unui om bolnav, prin cine a fost el vindecat,
10. Cunoscut sa va fie voua tuturor, si la tot poporul Israel, ca in numele luiIIsus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-ati rastignit, dar pe Care Dumnezeu L-a inviat din morti, intru Acela sta acesta sanatos inaintea voastra !
11. Acesta este piatra cea neluata in seama de catre voi, zidarii, care a ajuns in capul unghiului;
12. Si intru nimeni altul nu este mantuirea, caci nu este sub cer nici un alt nume, dat inre oameni, in care trebuie sa ne mantuim noi.
13. Si vazand ei indrazneala lui Petru si a lui Ioan si stiind ca sunt oameni fara carte si simpli, se mirau si ii cunosteau ca fusesera impreuna cu Iisus;
14. Si vazand pe omul cel tamaduit stand cu ei, n-aveau nimic de zis impotriva,
15. Dar poruncindu-le sa iasa afara din sinedriu, vorbeau intre ei,
16. Zicand : Ce vom face acestor oameni ? Caci este invederat tuturor celor ce locuiesc in Ierusalim ca prin ei s-a facut o minune cunoscuta si nu putem sa tagaduim.
17. Dar ca aceasta sa nu se raspandeasca in popor, sa le poruncim cu amenintare sa nu mai vorbeasca de numele acesta nici unui om.
18. Si, chemandu-i, le-au poruncit ca nicdecum sa nu mai graiasca, nici sa mai invete in numele lui Iisus.
19. Iar Petru si Ioan, raspunzand, au zis catre ei : Judecati daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam de voi mai mult decat de Dumnezeu.
20. Caci noi nu putem sa nu vorbim cele ce am vazut si am auzit.
21. Dar ei, amenintandu-i din nou, le-au dat drumul, negasind nici un chip cum sa-i pedepseasca, din cauza poporului, fiindca toti slaveau pe Dumnezeu, pentru ceea ce se facuse.
22. Caci omul cu care se facuse aceasta minune a vindecarii avea mai mult ca patruzeci de ani.
23. Fiind sloboziti, au venit la ai lor si le-au spus cate le-au vorbit lor arhiereii si batranii.
24. Iar ei, auzind, intr-un cuget au ridicat glasul catre Dumnezeu si au zis : Stapane, Dumnezeule, Tu, Care ai facut cerul si pamantul si marea si toate cele ce sunt in ele,
25. Care prin Duhul Sfant si prin gura parintelui nostru David, slujitorul Tau, ai zis : " Pentru ce s-au intaratat neamurile si popoarele au cugetat cele desarte ?
26. Ridicatu-s-au regii pamantului si capeteniile s-au adunat laolalta impotriva Domnului si impotriva Unsului Lui".
27. Caci asupra Sfantului Tau Fiu, Iisus, pe Care Tu L-ai uns, s-au adunat laolalta, cu adevarat, in cetatea aceasta, si Irod si Pontius Pilat cu paganii si cu popoarele lui Israel,
28. Ca sa faca toate cate mana Ta si sfatul Tau mai dianinte a randuit sa fie,
29. Si acum, Doamne, cauta, spre amenintarile lor si da robilor Tai sa graiasca cuvantul Tau cu toata indrazneala,
30. Intinzand dreapta Ta spre vindecare si savarsind semne si minuni, prin numele Sfantului Tau Fiu, Iisus.
31. Si pe cand se rugau astfel, s-a cutremurat locul in care erau adunati, si s-au umplut toti de Duhul Sfant si graiau cu indrazneala cuvantul lui Dumnezeu.
32. Iar inima si sufletul multimii celor ce au crezut erau una si nici unul nu zicea ca este al sau ceva din averea sa, ci toate le erau de obste.
33. Si cu mare putere apostolii marturiseau despre invierea Domnului Iisus Hristos si mare har era peste ei toti.
34. Si nimeni nu era intre ei lipsiti, fiindca toti cati aveau tarini sau case le vindeau si aduceau pretul celor vandute,
35. Si-l punea la picioarele apostolilor. Si se impartea fiecaruia dupa cum avea cineva trebuinta.
36. Iar Iosif, cel numit de apostoli Barnaba ( care se talcuieste fiul mangaierii ), un levit, nascut in Cipru,
37. Avand tarina si vanzand-o, a adus banii si i-a pus la picioarele apostolilor.

CAPITOLUL V

Anania si Safira. Apostolii sunt inchisi, dar un inger le da drumul. Sfatul lui Gamaliel.

1. Iar un om, anume Ananaia, cu Safira, femeia lui, si-a vandut tarina.
2. Si a dosit din pret stiind si femeia lui, si aducand o parte, a pus-o la picioarele apostolilor.
3. Iar Petru a zis : Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca sa minti tu Duhului Sfant si sa dosesti din pretul tarinei ?
4. Oare, pastrand-o nu-ti ramanea tie, si vanduta nu era in stapanirea ta ? Pentru ce ai pus in inima ta lucrul acesta ? N-ai mintit oamenilor, ci lui Dumnezeu.
5. Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a cazut si a murit. Si frica mare i-a cuprins pe toti care au auzit.
6. Si sculandu-se cei mia tineri l-au infasurat si, scotandu-l afara, l-au ingropat.
7. Dupa un rastimp, ca de trei ceasuri, a intrat si femeia lui, nestiind ce se intamplase.
8. Iar Petru a zis catre ea : Spune-mi daca ati vandut tarina cu atat ? Iar ea a zis : Da, cu atat.
9. Iar Petru a zis catre ea : De ce v-ati invoit voi sa ispititi Duhul Domnului ? Iata picioarele celor ce au ingropat pe barbatul tau sunt la usa si te vor scoate afara si pe tine.
10. Si ea a cazut indata la picioarele lui Petru si a murit. Si intrand tinerii au gasit-o moarta si, scotand-o afar, au ingropat-o langa barbatul ei.
11. Si frica mare a cuprins toata Biserica si pe toti care au auzit acestea.
12. Iar prin mainile apostolilor se faceau semne si minuni multe in popr, si erau toti, intr-un cuget, in pridvorul lui Solomon.
13. Si nimeni dintre ceilalti nu cuteza sa se alipeasca de ei, dar poporul ii lauda.
14. Si din ce in ce mai multi se adaugau cei ce credeau in Domnul, multime de barbati si de femei,
15. Incat scoteau pe cei bolnavi in ulite si-i puneau pe paturi si pe targi, ca, venind Petru, macar umbra lui sa umbreasca pe vreunul dintre ei.
16. Si se aduna si multimea din cetatile dimprejurul Ierusalimului, aducand bolnavi si bantuiti de duhuri necurate, si toti se vindecau.
17. Si sculandu-se arhiereul si toti cei impreuna cu el - cei din eresul saducheilor - s-au umplut de pizma.
18. Si au pus mana pe apostoli si i-au bagat in temnita obsteasca.
19. Iar un inger al Domnului, in timpul noptii, a deschis usile temnitei si, scotandu-i, le-a zis :
20. Mergeti si, stand, graiti poporului in templu toate cuvintele vietii acesteia.
21. Si, auzind, au intrat de dimineata in templu si invatau. Dar venind arhiereul si cei dimpreuna cu el, au adunat sinedriul si tot sfatul batranilor fiilor lui Israel si au trimis la temnmita sa-i aduca pe apostoli.
22. Dar, ducandu-se, slugile nu i-au gasit in temnita si, intorcandu-se, au vestit,
23. Zicand : Temnita am gasit-o incuiata in toata siguranta si pe paznici stand la usi, dar cand am descuiat, inauntru n-am gasit pe nimeni.
24. Cand au auzit aceste cuvinte, capetenia pazei templului si arhiereii erau nedumeriti cu privire la ei, ce-ar putea sa fie aceasta.
25. Dar, venind cineva, le-a dat de veste : Iata, barbatii pe care i-ati pus in temnita sunt in templu, stand si invatand poporul.
26. Atunci, ducandu-se, capetenia pazei templului impreuna cu slujitorii i-au adus, dar nu cu sila, ca se temeau de popor sa nu-i omoare cu pietre.
27. Si, aducandu-i, i-au pus in fata sinedriului. Iar arhiereul i-a intrebat,
28. Zicand : Au nu v-am poruncit voua cu porunca sa nu mai invatati in numele acesta ? Si iata ati umplut Ierusalimul cu invatatura voastra si voiti sa aduceti asupra noastra sangele Acestui Om !
29. Iar Petru si apostolii, raspunzand, au zis : Trebuie sa ascultam pe Dumnezeu mai mult decat pe oameni.
30. Dumnezeul parintilor nostri a inviat pe Iisus, pe Care voi L-ati omorat, spanzurandu-L pe lemn.
31. Pe Acesta, Dumnezeu prin dreapta Sa, L-a inaltat Stapanitor si Mantuitor, ca sa dea lui Israel pocainta si iertatrea pacatelor.
32. Si suntem martori ai accestor cuvinte noi si Duhul Sfant, pe Care Dumnezeu L-a dat celor ce Il asculta.
33. Iar ei auzind, se maniau foarte si se sfatuiau sa-i omoare.
34. Si ridicandu-se in sinedriu un fariseu, anume Gamaliel, invatator de Lege, cinstit de tot poporul, a poruncit sa-i scoata pe oameni afara putin,
35. Si a zis catre ei : Barbati israeliti, luati aminte ce aveti sa faceti cu acesti oameni.
36. Ca inainte de zilele acestea s-a ridicat Teudas, zicand ca el este cineva, caruia i s-au alaturat un numar de barbati ca la patru sute, care a fost ucis si toti cati l-au ascultat au fost risipiti si nimiciti.
37. Dupa aceasta s-a ridicat Iuda Galileianul, in vreme numaratorii, si a atras popor mult dupa el; si acela a pierit si toti cati au ascultat de el au fost imprastiati.
38. Si acum zic voua : Feriti-va de oamenii acestia si lasati-i, caci daca aceasta hotarare sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici;
39. Iar daca este de la Dumnezeu, nu veti putea sa-i nimiciti, ca nu cumva sa va aflati si luptatori impotriva lui Dumnezeu.
40. Si l-au ascultat pe el; si, chemand pe apostoli si batandu-i, le-au poruncit sa nu mai vorbeasca in numele lui Iisus, si le-au dat drumul.
41. Iar ei au plecat din fata sinedriului, bucurandu-se ca s-au invrednicit, pentru numele Lui, sa sufere ocara.
42. Si toata ziua, in templu si prin case, nu incetau sa invete si sa binevesteasca pe Hristos Iisus.

CAPITOLUL VI

Alegerea si hirotonirea celor sapte diaconi. Obstea sporeste.

1. In zilele acele, inmultindu-se ucenicii, elenistii (iudei) murmurau impotriva evreilor, pentru ca vaduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare zi.
2. Si chemand cei doisprezece multimea ucenicilor, au zis : Nu este drept ca noi, lasand de-o parte cuvantul lui Dumnezeu, sa slujim la mese.
3. Drept aceea, fratilor, cautati sapte barbati, dintre voi, cu nume bun, plini de Duhul Sfant si de intelepciune, pe care noi sa-i randuim la aceasta slujba.
4. Iar noi vom starui in rugaciune si in slujirea cuvantului.
5. Si a placut cuvantul inaintea intregii multimi, si au ales pe Stefan, barbat plin de credinta si de Duh Sfant, si pe Filip, si pe Prohor, si pe Nicanor, si pe Timon, si pe Parmena, si pe Nicolae, prozelit din Antiohia,
6. Pe care i-au pus inaintea apostolilor, si ei, rugandu-se, si-au pus mainile peste ei.
7. Si cuvantul lui Dumnezeu crestea, si se inmultea foarte numarul ucenicilor in Ierusalim, inca si multime de preoti se supuneau credintei.
8. Iar Stefan, plin de har si de putere, facea minuni si semne mari in popor.
9. Si s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a libertinilor si a cirenienilor si a alexandrinilor si a celor din Cilicia si din Asia, sfadindu-se cu Stefan.
10. Si nu puteau sa stea impotriva intelepciunii si a Duhului cu care el vorbea.
11. Atunci au pus pe niste barbati sa zica : L-am auzit spunand cuvinte de hula impotriva lui Moise si a lui Dumnezeu.
12. Si au intaratat poporul si pe batrani si pe carturari si, navalind asupra-i, l-au rapit si l-au dus in sinedriu.
13. Si au pus martori mincinosi, care ziceau : Acest om nu inceteaza a vorbi cuvinte de hula impotriva acestui loc sfant si a Legii.
14. Ca l-am auzit zicand ca Iisus, Nazarineanul acesta, va strica locul acesta si va schimba datinile pe care ni le-a lasat noua Moise.
15. Si atintindu-si ochii asupra lui, toti cei ce sedeau in sinedriu au vazut fata lui ca o fata de inger.

CAPITOLUL VII

Cuvantarea si martiriul lui Stefan.

1. Si a zis arhiereul : Adevarate sunt acestea ?
2. Iar el a zis : Barbati, frati si parinti, ascultati ! Dumnezeul slavei S-a aratat parintelui nostru Avraam cand era in Mesopotamia, mai inainte de a locui in Haran.
3. Si a zis catre el : iesi din pamantul tau si din rudenia ta si vino in pamantul pe care ti-l voi arata.
4. Atunci, iesind din pamantul caldeilor, a locuit in Haran. Iar de acolo, dupa moartea tatalui sau, l-a stramutat in aceasta tara, in care locuiti voi acum.
5. Si nu i-a dat mostenire in ea nici o palma de pamant, ci i-a fagaduit ca i-o va da lui spre stapanire si urmasilor lui dupa el, neavand el copil.
6. Si Dumnezeu a vorbit astfel : Urmasii lui vor fi straini in pamant strain, si acolo ii vor robi si-i vor asupri patru sute de ani.
7. Si pe poporul la care vor fi robi, Eu il voi judeca - a zis Dumnezeu - iar dupa acestea vor iesi si-Mi vor sluji Mie in locul acesta.
8. Si i-a dat legamantul taierii imprejur; si asa a nascut pe Isaac si l-a taiat imprejur a opta zi; si Isaac a nascut pe Iacov, si Iacov pe cei doisprezece patriarhi;
9. Si patriarhii, pizmuindu-l pe Iosif, l-au vandut in Egipt; dar Dumnezeu era cu el,
10. Si i-a scos din toate necazurile lui si i-a dat lui har si intelepciune inaintea lui Faraon, regele Egiptului, iar acesta l-a pus mai mare peste Egipt si peste toata casa lui.
11. Si a venit foamete peste tot Egiptul si peste Canaan, si stramtorare mare, si parintii nostri nu mai gaseau hrana.
12. Si Iacov, auzind ca este grau in Egipt, a trimis pe parintii nostri intaia oara.
13. Iar a doua oara, Iosif s-a facut cunoscut fratilor sai si Faraon a aflat neamul lui Iosif.
14. Si Iosif, trimitand, a chemat pe Iacov, tatal sau, si toata rudenia sa, cu saptezeci si cinci de suflete.
15. Si Iacov s-a coborat in Egipt; si a murit si el si parintii nostri;
16. Si au fost stramutati la Sichem si au fost pusi in mormantul pe care Avraam l-a cumparat cu pret de argint, de la fiii lui Emor, in Sichem;
17. Dar cum se apropia vremea fagaduintei pentru care S-a jurat Dumnezeu lui Avraam, a crescut poporul si s-a inmultit in Egipt,
18. Pana cand s-a ridicat peste Egipt alt rege, care nu stia de Iosif.
19. Acesta, purtandu-se ca un viclean cu neamul nostru, a asuprit pe parintii nostri sa-si lepede pruncii lor, ca sa nu mai traiasca.
20. In vremea aceea s-a nascut Moise si era placut lui Dumnezeu. Si trei luni a fost hranit in casa tatalui sau.
21. Si, fiind lepadat, l-a luat fiica lui Faraon si l-a crescut ca pe fiu al ei.
22. Si a fost invatat Moise in toata intelepciunea egiptenilor si era puternic in cuvintele si in faptele lui.
23. Iar cand a implinit patruzeci de ani, si-a pus in gand sa cerceteze pe fratii sai, fiii lui Israel.
24. Si, vazand pe unul dintre ei ca sufera strambatate, l-a aparat si, omorand pe egiptean, a razbunat pe asuprit.
25. Si el credea ca fratii sai vor pricepe ca Dumnezeu, prin mana lui, le daruieste izbavire, dar ei n-au inteles.
26. Si a doua zi s-a aratat unora ce se bateau si i-a indemnat la pace, zicand : Barbatilor, sunteti frati. De ce va faceti rau unul altuia ?
27. Dar cel ce asuprea pe aproapele l-a imbrancit, zicand : Cine te-a pus pe tine domn si judecator peste noi ?
28. Nu cumva vrei sa ma omori, cum ai omorat ieri pe egiptean ?
29. La acest cuvant, Moise a fugit si a trait ca strain in tara Madian, unde a nascut doi fii.
30. Si dupa ce s-au implinit patruzeci de ani, ingerul Domnului i s-a aratat in pustiul Muntelui Sinai, in flacara focului unui rug.
31. Iar Moise, vazand, s-a minunat de vedenie, dar cand s-a apropiat, ca sa ia seama mai bine, a fost glasul Domnului catre el :
32. " Eu sunt Dumnezeul parintilor tai, Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov ". Si Moise, tremurand, nu indraznea sa priveasca.
33. Iar Domnul i-a zis : " Dezleaga incaltamintea picioarelor tale, caci locul pe care stai este pamant sfant.
34. Privind, am vazut asuprirea poporului Meu in Egipt si suspinul lor l-am auzit si M-am pogorat, ca sa-i scot. Si acum vino, sa te trimit in Egipt ".
35. Pe Moise acesta de care s-au lepadat, zicand : Cine te-a pus pe tine domn si judecator ?, pe acesta l-a trimis Dumnezeu domn si rascumparator, prin mana ingerului care i se aratase lui in rug.
36. Acesta i-a scos afara, facand minuni si semne in tara Egiptului si in Marea Rosie si in pustie, timp de patruzeci de ani.
37. Acesta este Moise, cel ce a zis fiilor lui Israel : " Prooroc ca mine va va ridica Dumnezeu din fratii vostri; pe El sa-L ascultati ".
38. Acesta este cel ce a fost la adunarea in pustie, cu ingerul care i-a vorbit pe Muntele Sinai si cu parintii nostri, primind cuvintele de viata ca sa ni le dea noua.
39. De acesta n-au voit sa asculte parintii nostri, ci l-au lepadat si inimile lor s-au intors catre Egipt,
40. Zicand lui Aaron : Fa-ne dumnezei care sa mearga inaintea noastra; caci acestui Moise, care ne-a scos din tara Egiptului, nu stim ce i s-a intamplat.
41. Si au facut, in zilele acelea, un vitel si au adus idolului jertfa si se veseleau de lucrurile mainilor lor.
42. Si S-a intors Dumnezeu si i-a dat pe ei sa slujeasca ostirii cerului, precum este scris in cartea proorocilor : " Adus-ati voi Mie, casa a lui Israel, timp de patruzeci de ani, in pustie, jungheri si jertfe ?
43. Si ati purtat cortul lui Moloh si steaua dumnezeului vostru Remfan, chipurile pe care le-ati facut, ca sa va inchinati la ele ! De aceea va voi stramuta dincolo de Babilon ".
44. Parintii nostri aveau in pustie cortul marturiei, precum oranduise Cel ce a vorbit cu Moise, ca sa-l faca dupa chipul pe care il vazuse;
45. Si pe acesta primindu-l, parintii nostri l-au adus cu Iosua in tara stapanita de neamuri, pe care Dumnezeu le-a izgonit din fata parintilor nostri, pana in zilele lui David,
46. Care a aflat har inaintea lui Dumnezeu si a cerut sa gaseasca un locas pentru Dumnezeul lui Iacov.
47. Iar Solomon I-a zidit Lui casa,
48. Dar Cel Preainalt nu locuieste in temple facute de maini, precum zice proorocul :
49. " Cerul este tronul Meu si pamantul asternut picioarelor Mele. Ce casa imi vei zidi Mie -zice Domnul- sau care este locul odihnei Mele ?
50. Nu mana Mea a facut toate acestea ? "
51. Voi cei tari in cerbice si netaiati imprejur la inima si la urechi, voi pururea stati impotriva Duhului Sfant, precum parintii vostri, asa si voi !
52. Pe care dintre prooroci nu l-au prigont parintii vostri ? Si au ucis pe cei ce au vestit mai inainte sosirea Celui Drept, ai Carui vanzatori si ucigasi v-ati facut voi acum.
53. Voi, care ati primit Legea intru randuieli de la ingeri si n-ati pazit-o !
54. Iar ei, auzind acestea, frematau de furie in inimile lor si scrasneau din dinti impotriva lui.
55. Iar Stefan, fiind plin de Duh Sfant si privind la cer, a vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu,
56. Si a zis : Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu !
57. Iar ei, strigand cu glas mare, si-au astupat urechile si au navalit asupra lui.
58. Si scotandu-l afara din cetate il bateau cu pietre. Iar martorii si-au pus hainele la picioarele unui tanar numit Saul.
59. Si il bateau cu pietre pe Stefan, care se ruga si zicea : Doamne Iisuse, primeste duhul meu !
60. Si, ingenunchind, a strigat cu glas mare : Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta ! Si zicand acestea, a murit.

CAPITOLUL VIII

Saul prigoneste Biserica.

1. Si Saul s-a facut partas la uciderea lui. Si s-a facut in ziua aceea prigoana mare impotriva Bisericii din Ierusalim. Si toti, afara de apostoli, s-au imprastiat prin tinuturile Iudeii si ale Samariei.
2. Iar barbati cucernici au ingropat pe Stefan si au facut plangere mare pentru el.
3. Si Saul pustiia Biserica, intrand prin case si, tarand pe barbati si pe femei, ii preda la temnita.
4. Iar cei ce se imprastiasera strabateau tara, binevestind cuvantul,
5. Iar Filip, coborandu-se intr-o cetate a Samariei, le propovaduia pe Hristos.
6. Si multimile luau aminte intr-un cuget la cele spuse de catre Filip, ascultandu-l si vazand semnele pe care le savarsea,
7. Caci din multi care aveau duhuri necurate, strigand cu glas mare, ele ieseau si multi slabanogi si schiopi s-au vindecat.
8. Si s-a facut mare bucurie in cetatea aceea.
9. Dar era mai dinainte in cetate un barbat, anume Simon, vrajind si uimind neamul Samariei, zicand ca el este cineva mare,
10. La care luau aminte toti, de la mic la mare, zicand : Acesta este puterea lui Dumnezeu, numita cea mare.
11. Si luau aminte la el, fiindca de multa vreme, cu vrajile lui, ii uimise.
12. Iar cand au crezut lui Filip, care le propovaduia despre imparatia lui Dumnezeu si despre numele lui Iisus Hristos, barbati si femei se botezau.
13. Iar Simon a crezut si el si, botezandu-se, era mereu cu Filip. Si vazand semnele si minunile mari ce se faceau, era uimit.
14. Iara postolii din Ierusalim, auzind ca Samaria a primit cuvantul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru si pe Ioan,
15. Care, coborand, s-au rugat pentru ei, ca sa primeasca Duhul Sfant.
16. Caci nu Se pogorase inca peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezati in numele Domnului Iisus.
17. Atunci isi puneau mainile peste ei, si ei luau Duhul Sfant.
18. Si Simon, vazand ca prin punerea mainilor apostolilor se da Duhul Sfant, le-a adus bani,
19. Zicand : Dati-mi si mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mainile sa primeasca Duhul Sfant.
20. Iar Petru a zis catre el : Banii tai sa fie cu tine spre pierzare ! Caci ai socotit ca darul lui Dumnezeu se agoniseste cu bani.
21. Tu n-ai parte, nici mostenire la chemarea aceasta, pentru ca inima ta nu este dreapta inaintea lui Dumnezeu.
22. Pocaieste-te deci de aceasta rautatte a ta si te roaga lui Dumnezeu, doara ti se va ierta cugetul inimii tale,
23. Caci intru amaraciunea fierii si intru legatura nedreptatii te vad ca esti.
24. Si, raspunzand, Simon a zis : Rugati-va voi la Domnul, pentru mine, ca sa nu vina asupra mea nimic din cele ce ati zis.
25. Iar ei, marturisind si graind cuvantul Domnului, s-au intors la Ierusalim si in multe sate ale samarinenilor binevesteau.
26. Si un inger al Domnului a grait catre Filip, zicand : Ridica-te si mergi spre miazazi pe calea car coboara de la Ierusalim la Gaza; aceasta este pustie.
27. Si, ridicandu-se a mers. Si iata un barbat din Etiopia, famen, mare dregator al Candachiei, regina Etiopiei, care era peste toata vistieria ei si care venise la Ierusalim ca sa se inchine,
28. Se intorcea acasa; si, sezand in carul sau, citea pe proorocul Isaia.
29. Iar Duhul i-a zis lui Filip : Apropie-te si te alipeste de carul acesta.
30. Si, alergand, Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia si i-a zis : Intelegi, oare, ce citesti ?
31. Iar el a zis : Cum as putea sa inteleg, daca nu ma va calauzi cineva ? Si a rugat pe Filip sa se urce si sa sada cu el.
32. Iar locul din Scriptura pe care-l citea era acesta : " Ca un miel care se aduce spre junghiere si ca o oaie fara de glas inaintea celui ce -o tunde, asa nu si-a deschis gura sa.
33. Intru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat, si neamul Lui cine-l va spune ? Ca se ridica de pe pamant viata Lui".
34. Iar famenul, raspunzand, a zis lui Filip : Rogu-te, despre cine zice proorocul acestea, despre sine, ori despre altcineva ?
35. Iar Filip, deschizand gura sa si incepand de la scriptura aceasta, i-a binevestit pe Iisus.
36. Si, pe cand mergeu pe cale, au ajuns la o apa; iar famenul a zis : Iata apa. Ce ma impiedica sa fiu botezat ?
37. Filip a zis : daca crezi din toata inima, este cu putinta. Si el, raspunzand, a zis : Cred ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
38. Si a poruncit sa stea carul; si s-au coborat amandoi in apa, si Filip, si famenul, si l-a botezat.
39. Iar cand au iesit din apa, Duhul Domnului a rapit pe Filip, si famenul nu l-a mai vazut. Si el s-a dus in calea sa, bucurandu-se.
40. Iar Filip s-a aflat in Azot si, mergand, binevestea prin toate cetatile, pana ce a sosit in Cezareea.

CAPITOLUL IX

Chemarea lui Saul.

1. Iar Saul, sufland inca amenintare si ucidere impotriva ucenicilor Domnului, a mers la arhiereu,
2. Si a cerut de la el scrisori catre sinagogile din Damasc ca, daca va afla acolo pe vreunii, atat barbati, cat si femei, ca merg pe calea aceasta, sa-i aduca legati la Ierusalim.
3. Dar pe cand calatorea el si se apropia de Damasc, o lumina din cer, ca de fulger, l-a invaluit deodata.
4. Si, cazand la pamant, a auzit un glas, zicandu-i : Saule, Saule, de ce Ma prigonesti ?
5. Iar el a zis : Cine esti, Doamne ? Si Domnul a zis : Eu sunt Iisus, pe Care tu Il prigonesti. Greu iti este sa izbesti cu piciorul in tepusa.
6. Si el, tremurand si inspaimantat fiind, a zis : Doamne, ce voiesti sa fac ? Iar Domnul i-a zis : Ridica-te, intra in cetatte si ti se va spune ce trebuie sa faci.
7. Iar barbatii, care erau cu el pe cale, stateau inmarmuriti, auzind glasul, dar nevazand pe nimeni.
8. Si s-a ridicat Saul de la pamant, dar, desi avea ochii deschisi, nu vedea nimic. Si luandu-l de mana, l-au dus in Damasc.
9. Si trei zile a fost fara vedere; si n-a mancat, nici n-a baut.
10. Si era in Damasc un ucenic, anume Anania, si Domnul i-a zis in vedenie : Anania ! Iar el a zis : Iata-ma, Doamne ;
11. Si Domnul a zis catre el : Sculandu-te, mergi pe ulita care se cheama Ulita Dreapta si acuta in casa lui Iuda pe un om din Tars cu numele Saul; ca, iata, se roaga.
12. Si a vazut in vedenie pe un barbat, anume Anania, intrand la el si punandu-si mainile peste el, ca sa vada iarasi.
13. Si a raspuns Anania : Doamne, despre barbatul acesta am auzit de la multi cate rele a facut sfintilor Tai in Ierusalim.
14. Si aici are putere de la arhierei sa lege pe toti care cheama numele Tau.
15. Si a zis Domnul catre el : Mergi, fiindca acesta Imi este vas ales, ca sa poarte numele Meu inaintea neamurilor si a regilor si a fiilor lui Israel; 16. Caci Eu ii voi arata cate trebuie sa patimeasca el pentru numele Meu.
17. Si a mers Anania si a intrat in casa si, punandu-si mainile pe el, a zis : Frate Saul, Domnul Iisus, Cel ce ti S-a aratat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca sa vezi iarasi, si sa te umpli de Duhul Sfant.
18. Si indata au cazut de pe ochii lui ca niste solzi; si a vazut iarasi si, sculandu-se, a fost botezat.
19. Si, luand mancare, s-a intarit. Si a stat cu ucenicii din damasc cateva zile.
20. Apoi propovaduia in sinagogi pe Iisus, ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu.
21. Si se mirau toti si ziceau : Nu este, oare, acesta cel care prigonea in Ierusalim pe cei ce cheama acest nume si a venit aici pentru aceea ca sa-i duca pe ei legati la arhierei ?
22. Si Saul se intarea mai mult si tulbura pe iudeii care locuiau in Damasc, dovedind ca Acesta este Hristos.
23. Si dupa ce au trecut destule zile, iudeii s-au sfatuit sa-l omoare.
24. Si s-a facut cunoscut lui Saul viclesugul lor. Si ei pazeau portile si ziua si noaptea, ca sa-l ucida.
25. Si, luandu-l ucenicii lui noaptea, l-au coborat peste zid, lasandu-l jos intr-un cos.
26. Si, venind la Ierusalim, Saul incerca sa se alipeasca de ucenici; si toti se temeau de el, necrezand ca este ucenic.
27. Iar Barnaba, luandu-l pe el, l-a dus la apostoli si le-a istorisit cum a vazut pe cale pe Domnul si ca El i-a vorbit lui si cum a propovaduit la Damasc, cu indrazneala, in numele Domnului.
28. Si era cu ei intrand si iesind in Ierusalim si propovaduia cu indrazneala in numele Domnului.
29. Si vorbea si se sfadea cu elinistii, iar ei cautau sa-l ucida.
30. Dar fratii, afland aceasta, l-au dus pe Saul la Cezareea si de acolo l-au trimis la Tars.
31. Deci Biserica, in toata Iudeea si Galileea si Samaria, avea pace, zidindu-se si umbland in frica de Domnul, si sporea prin mangaierea Duhului Sfant.
32. Si trecand Petru pe la toti, a coborat si la sfintii care locuiau in Lida.
33. Si acolo a gasit pe un om, anume Enea, care de opt ani zacea in pat, fiindca era paralitic.
34. Si Petru i-a zis : Enea, te vindeca Iisus Hristos. Ridica-te si strange-ti patul. Si indata s-a ridicat.
35. Si l-au vazut toti cei ce locuiau in Lida si in Sarom, care s-au si intors la Domnul.
36. Iar in Iope era o ucenita, cu numele Tavita, care, talcuindu-se, se zice Caprioara. Aceasta era plina de fapte bune si de milosteniile pe care le facea.
37. Si in zilele acelea ea s-a imbolnavit si a murit. Si, scaldand-o, au pus-o in camera de sus.
38. Si fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind ca Petru este in Lida, au trimis pe doi barbati la el, rugandu-l : Nu pregeta sa vii pana la noi.
39. Si Petru, sculandu-se, a venit cu ei. Cand a sosit, l-au dus in camera de sus si l-au inconjurat toate vaduvele, plangand si aratand camasile si hainele cate le facea Caprioara, pe cand era cu ele.
40. Si Petru, scotand afara pe toti, a ingenuncheat si s-a rugat si, intorcandu-se catre trup, a zis : Tavita, scoala-te ! Iar ea si-a deschis ochii si, vazand pe Petru, a sezut.
41. Si, dandu-i mana, Petru a ridicat-o si, chemand pe sfinti si pe vaduve, le-a dat-o vie.
42. Si s-a facut cunoscuta aceasta in intreaga Iope si multi au crezut in Domnul.
43. Si el a ramas in Iope multe zile, la un oarecare Simon, tabacar.

CAPITOLUL X

Corneliu vine la credinta.

1. Iar in Cezareea era un barbat cu numele Corneliu, sutas, din cohorta ce se chema Italica,
2. Cucernic si temator de Dumnezeu cu toata casa lui, si care facea multe milostenii poporului si se ruga lui Dumnezeu totdeauna.
3. Si a vazut in vedenie lamurit, cam pe la ceasul al noualea din zi, un inger al lui Dumnezeu, intrand la el si zicandu-i : Corneliu !
4. Iar Corneliu, cautand spre el si infricosandu-se, a zis : Ce este, Doamne ? Si ingerul i-a zis : Rugaciunile tale si milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, inaintea lui Dumnezeu.
5. Si acum, trimite barbati la Iope si cheama sa vina un oarecare Simon, care se numeste si Petru.
6. El este gazduit la un oarecare Simon, tabacar, a carui casa este langa mare. Acesta iti va spune ce sa faci.
7. Si dupa ce s-a dus ingerul care vorbea cu el, Corneliu a chemat doua din slugile sale de casa si pe un ostas cucernic din cei ce ii erau mai apropiati.
8. Si dupa ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Iope.
9. Iar a doua zi, pe cand ei mergeau pe drum si se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperis, as se roage pe la caesul al saselea.
10. Si i s-a facut foame si voia sa manance, dar, pe cand ei ii pregatteau sa manance, a cazut in extaz.
11. Si a vazut cerul deschis si coborandu-se ceva ca o fata mare de panza, legata in patru colturi, lasandu-se pe pamant.
12. In ea erau toate dobitoacele cu patru picioare si taratoarele pamantului si pasarile cerului.
13. Si glas a fost catre el : Sculandu-te, Petre, junghie si mananca.
14. Iar Petru a zis : Nicidecum, Doamne, caci niciodata n-am mancat nimic spurcat si necurat.
15. Si iarasi, a doa oara a fost glas catre el : Cele ce Dumnezeu a curatit, tu sa nu le numesti spurcate.
16. Si aceasta s-a facut de trei ori, si indata acel ceva s-a ridicat la cer.
17. Pe cand Petru nu se dumirea intru sine ce ar putea sa fie vedenia pe care o vazuse, iata barbatii cei trimisi de Corneliu, intreband de casa lui Simon, s-au oprit l apoarta,
18. Si, strigand, intrebau daca Simon, numit Petru, este gazduit acolo,
19. Si tot gandindu-se Petru la vedenie, Duhul i-a zis : Iata, trei barbati te cauta;
20, Ci, sculandu-te, coboara-te si mergi impreuna cu ei, de nimic indoindu-te, fiindca Eu i-am trimis.
21. Si Petru, coborandu-se la barbatii trimisi la el de Corneliu, le-a zis : Iata, eu sunt acela pe care il cautati. Care este pricina pentru care ati venit ?
22. Iar ei au zis : Corneliu sutasul, om drept si temator de Dumnezeu si marturisit de tot neamul iudeilor, a fost instiintat de catre un sfant inger sa trimita sa te cheme acasa la el, ca sa auda cuvinte de la tine.
23.Deci, chemandu-l inauntru, i-a gazduit. Iara doua zi sculandu-se, a plecat impreuna cu ei; iar cativa dintre fratii cei din Iope l-au insotit.
24. Si in ziua urmatoare au intrat in Cezareea. Iar Corneliu ii astepta si chemase acasa la el rudeniile sale si prietenii cei mai de aproape.
25. Si cand a fost sa intre Petru, Corneliu, intampinandu-i, i s-a inchinat, cazand la picioarele lui.
26. Iar Petru l-a ridicat, zicandu-i : Scoala-te. Si eu sunt om.
27. Si, vorbind cu el, a intrat si a gasit pe multi adunati.
28. Si a zis catre ei : Voi stiti ca nu se cuvine unui barbat iudeu sa se uneasca sau sa se apropie de cei de alt neam, dar mie Dumnezeu mi-a aratat sa nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat.
29. De aceea, chemat fiind sa vin, am venit fara impotrivire. Deci va intreb : Pentru care motiv ati trimis dupa mine ?
30. Corneliu a zis : Acum patru zile eram postind pana la ceasul acesta si ma rugam in casa mea, in ceasul al noualea, si iata un barbat in haina stralucitoare a stat in fata mea.
31. Si el a zis : Corneliu, a fost ascultata rugaciunea ta si milosteniile tale au fost pomenite inaintea lui Dumnezeu.
32. Trimite, deci, la Iope si cheama pe Simon, cel ce se numeste Petru; el este gazduit in casa lui Simon tabacarul, langa mare.
33. Deci indata am trimis la tine; si tu ai facut bineca ai venit. Si acum noi toti suntem de fata inaintea lui Dumnezeu, ca sa ascultam toate cele poruncite tie de Domnul.
34. Iar Petru, deschizandu-si gura, a zis : Cu adevarat inteleg ca Dumnezeu nu este partinitor.
35. Ci, in orice neam, cel ce se teme de El si face dreptate este primit de El.
36. Si El a trimis fiilor lui Israel cuvantul, binevestind pacea prin Iisus Hristos : Acesta este Domn peste toate.
37. Voi stiti cuvantul care a fost in toata Iudeea, incepand din Galileea, dupa botezul pe care l-a propovaduit Ioan,
38. ( Adica despre ) Iisus din Nazaret, cum a uns Dumnezeu cu Duhul Sfant si cu putere pe Acesta, Care a umblat facand bine si vindecand pe toti cei asupriti de diavolul, pentru ca Dumnezeu era cu El.
39. Si noi suntem martori pentru toate cele ce a facut El si in tara iudeilor si in Ierusalim; pe Acesta L-au omorat, spanzurandu-L pe lemn.
40. Dar Dumnezeu L-a inviat a treia zi si I-a dat sa Se arate,
41. Nu la tot poporul, ci noua, martorilor, dinainte randuiti de Dumnezeu, care am mancat si am baut cu El, dupa invierea Lui din morti,
42. Si ne-a poruncit sa propovaduim poporului si sa marturisim ca El este Cel randuit de Dumnezeu sa fie Judecator ai celor vii si ai celor morti.
43. Despre Acesta marturisesc toti proorocii ca, tot ce crede in El va primi iertarea pacatelor, prin numele Lui.
44. Inca pe cand Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfant a cazut peste toti cei care ascultau cuvantul.
45. Iar credinciosii taiati imprejur, care venisera cu Petru, au ramas uimiti, pentru ca darul Duhului Sfant s-a revarsat si peste neamuri.
46. Caci ii auzeau pe ei vorbind in limbi si slavind pe Dumnezeu. Atunci a raspuns Petru :
47. Poate, oare, cineva sa opreasca apa, ca sa nu fie botezati acestia care au primit Duhul Sfant ca si noi ?
48. Si a poruncit ca acestia sa fie botezati in numele lui Iisus Hristos. Atunci l-au rugat pe Petru sa ramana la ei cateva zile.

CAPITOLUL XI

Primirea neamurilor la Hristos.

1. Apostolii si fratii, care erau prin Iudeea, au auzit ca si neamurile au primit cuvantul lui Dumnezeu.
2. Si cand Petru s-a suit in Ierusalim, credinciosii taiati imprejur se impotriveau,
3. Zicandu-i : Ai intrat la oameni netaiati imprejur si ai mancat cu ei.
4. Si incepand, Petru le-a infatisat pe rand, zicand :
5. Eu eram in cetatea Iope si ma rugam; si am vazut, in extaz, o vedenie : ceva coborandu-se ca o fata mare de panza, legata in patru colturi, lasandu-se in jos din cer, si a venit pana la mine.
6. Privind spre aceasta cu luare aminte, am vazut dobitoacele cele cu patru picioare ale pamantului si fiarele si taratoarele ei pasarile cerului.
7. Si am auzit un glas care-mi zicea : Sculandu-te, Petre, junghie si mananca.
8. Si am zis : Micidecum, Doamne, caci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodata in gura mea.
9. Si glasul mi-a grait a doua oara din cer : Cele ce Dumnezeu a curatit, tu sa nu le numesti spurcate.
10. Si aceasta s-a facut de trei ori si au fost luate iarasi toate in cer.
11. Si iata, indata, trei barbati, trimisi de la Cezareea catre mine, s-au oprit in casa in care eram.
12. Iar Duhul mi-a zis sa merg cu ei, de nimic indoindu-ma. Si au mers cu mine si acesti sase frati si am intrat in casa barbatului;
13. Si el ne-a povestit cum a vazut ingerul stand in casa lui si zicand : Trimite la Iope si cheama pe Simon, cel numit si Petru,
14. Care va grai catre tine cuvinte, prin care te vei mantui tu, si toata casa ta.
15. Si cand am inceput eu sa vorbesc, Duhul Sfant a cazut peste ei, ca si peste noi la inceput.
16. Si mi-am adus aminte de cuvantul Domnului, cand zicea : Ioan a botezat cu apa; voi insa va veti boteza cu Duh Sfant.
17. Deci, daca Dumnezeu a dat lor acelasi dar ca si noua, acelora care au crezut in Domnul Iisus Hristos, cine eram eu ca sa-L pot opri pe Dumnezeu ?
18. Auzind acestea, au tacut si au slavit pe Dumnezeu, zicand : Asadar si neamurilor le-a dat Dumnezeu pocainta spre viata;
19. Deci, cei ce se risipisera din cauza tulburarii facute pentru Stefan au trecut pana in Fenicia si in Cipru, si in Antiohia, nimanui graind cuvantul, decat numai iudeilor.
20. Si erau unii dintre ei, barbati ciprieni si cirenieni, care, venind in Antiohia, vorbeau si cate elini, binevestind pe Domnul Iisus.
21. Si mana Domnului era cu ei si era mare numarul celor care au crezut si s-au intors la Domnul.
22. Si vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, si au trimis pe Barnaba pana la Antiohia.
23. Acesta, sosind si vazand harul lui Dumnezeu, s-a bucurat si indemna pe toti sa ramana in Domnul, cu inima statornica.
24. Caci era barbat bun si plin de Duh Sfant si de credinta. Si s-a adaugat Domnului multime multa.
25. Si a plecat Barnaba la Tars, ca sa caute pe Saul,
26. Si, aflandu-l, l-a adus la Antiohia. Si au stat acolo un an intreg, adunandu-se in biserica si invatand mult popor. Si in Antiohia, intaia oara, ucenicii s-au numit crestini.
27. In acele zile s-au coborat, de la Ierusalim in Antiohia, prooroci.
28. Si, sculandu-se unul dintre ei, cu numele Agav, a aratat prin Duhul, ca va fi in toata lumea foamete mare, care a si fost in zilele lui Claudiu.
29. Iar ucenicii au hotarat ca fiecare dintre ei, dupa putere, sa trimita spre ajutorare fratilor care locuiau in Iudeea;
30. Ceea ce au si facut, trimitand preotilor prin mana lui Barnaba si a lui Saul.

CAPITOLUL XII

Uciderea lui Iacov cel Mare. Petru e scos din inchisoare de un inger. Moartea lui Irod Agripa.

1. Si in vremea aceea, regele Irod ( Agripa ) a pus mana pe unii din Biserica, ca sa-i piarda.
2. Si a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
3. Si vazand ca este pe placul iudeilor, a mai luat si pe Petru, ( si era in zilele Azimelor ).
4. Pe care si prinzandu-l, l-a bagat in temnita, dandu-l la patru straji de cate patru ostasi, ca sa-l pazeasca, vrand sa-l scoata la popor dupa Pasti.
5. Deci Petru era pazit in temnita si se facea necontenit rugaciune catre Dumnezeu pentru el, de catre Biserica.
6. Dar cand Irod era sa-l scoata afara, in noaptea aceea, Petru dormea intre doi ostasi, legat cu doua lanturi, iar inaintea usii paznicii pazeau temnita.
7. Si iata un inger al Domnului a venit deodata, iar in camera a stralucit lumina. Si lovind pe Petru in coasta, ingerul l-a destepta, zicand : Scoala-te degraba ! Si lanturile i-au cazut de la maini.
8. Si a zis ingerul catre el : Incinge-te si incalta-te cu sandalele. Si el a facut asa. Si i-a zis lui : pune haina pe tine si vino dupa mine.
9. Si iesind, mergea dupa inger, dar nu stia ca ceea ce s-a facut prin inger este adevarat, ci i se parea ca vede vedenie.
10. Si trecand de straja intai si de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce in cetate, si poarta s-a deschis singura. Si, iesind, ingerul s-a departat de la el.
11. Si Petru, venindu-si in sine, a zis : Acum stiu cu adevarat ca Domnul a trimis pe ingerul Sau si m-a scos din mana lui Irod si din toate cate astepta poporul iudeilor.
12. Si chibzuind, a venit in casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit si Marcu, unde erau adunati multi si se rugau.
13. Si batand Petru la usa de la poarta, o slujnica, cu numele Rodi, s-a dus sa asculte.
14. Si recunoscand glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis usa, ci, alergand inauntru, a spus ca Petru sta inaintea portii.
15. Iar ei au zis catre ea : Ai innebunit. Dar ea staruia ca este asa. Iar ei ziceau : Este ingerul lui.
16. Dar Petru batea mereu in poarta. Si deschizandu-i, l-au vazut si au ramas uimiti.
17. Si facandu-le semn cu mana sa taca, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temnita. Si a zis : Vestiti acestea lui Iacov si fratilor. Si iesind, s-a dus in alt loc.
18. Si facandu-se ziua, mare a fost tulburarea intre ostasi : Ce s-a facut, oare, cu Petru ?
19. Iar Irod cerandu-l si negasindu-l, dupa ce au fost cercetati paznicii, a poruncit sa fie ucisi. Si el, coborand din Iudeea la Cezareea, a ramas acolo.
20. Si Irod era manios pe locuitorii din Tir si din Sidon. Dar ei, intelegandu-se intre ei, au venit la el si, castigand pe Vlast, care era camarasul regelui, cereau pace, pentru ca tara lor se hranea din cea a regelui.
21. Si intr-o zi randuita, Irod, imbracandu-se in vestminte regesti si sezand la tribuna, vorbea catre ei;
22. Iar poporul striga : Acesta este glas dumnezeiesc, nu omenesc !
23. Si indata ingerul Domnului l-a lovit, pentru ca nu a dat slava lui Dumnezeu. Si mancandu-l viermii, a murit.
24. Iar cuvantul lui Dumnezeu crestea si se inmultea.
25. Iar Barnaba si Saul, dupa ce au indeplinit slujba lor, s-au intors de la Ierusalim la Antiohia.

CAPITOLUL XIII

Pavel si Barnaba. In cea dintai calatorie misionara, ajung in Cipru .

1. Si erau in Biserica din Antiohia prooroci si invatatori : Barnaba si Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut impreuna cu Irod tetrarhul, si Saul.
2. Si pe cand slujeau Domnului si posteau, Duhul Sfant a zis : Osebiti-mi pe Barnaba si pe Saul , pentru lucrul la care i-am chemat.
3. Atunci, postind si rugandu-se, si-au pus mainile peste ei si i-au lasat sa plece.
4. Deci, ei, manati de Duhul Sfant, au coborat la Seleucia si de acolo au plecat cu corabia la Cipru.
5. Si ajungand in Salamina, au vestit cuvantul lui Dumnezeu in sinagogile iudeilor. Si aveau pe Ioan slujitor.
6. Si, strabatand toata insula pana la Pafos, au gasit pe un oarecare barbat iudeu, vrajitor, prooroc mincinos, al carui nume era Bariisus.
7. Care era in preajma proconsulului Sergius Paulus, barbat intelept. Acesta, chemand la sine pe Barnaba si pe Saul, dorea sa auda cuvantul lui Dumnezeu.
8. Dar le statea impotriva Elimas vrajitorul - caci asa se talcuieste numele lui - cautand sa intoarca pe proconsul de la credinta.
9. Iar Saul - care se numeste si Pavel - plin fiind de Duhul Sfant, a privit tinta la el,
10. Si a zis : O, tu cel plin de toata viclenia si de toata inselaciunea, fiule al diavolului, vrajmasule a toata dreptatea, nu vei inceta de a stramba caile Domnului cele drepte ?
11. Si acum, iata mana Domnului este asupra ta si vei fi orb, nevazand soarele pana la o vreme. Si indata a cazut peste el o pacla si intuneric si, dibuind imprejur, cauta cine sa-l duca de mana.
12. Atunci proconsulul, vazand ce s-a facut, a crezut, mirandu-se foarte de invatatura Domnului.
13. Si, plecand cu corabia de la Pafos, Pavel si cei impreuna cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despartindu-se de ei, s-a intors la Ierusalim.
14. Iar ei, trecand de la Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei si, intrand in sinagoga, intr-o zi de sambata, au sezut.
15. Si dupa citirea Legii si a Prorocilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicandu-le : Barbati frati, daca aveti vreun cuvant de mangaiere catre popor, vorbiti.
16. Si ridicandu-se Pavel si facandu-le semn cu mana, a zis : Barbati israeliti si cei tematori de Dumnezeu, ascultati :
17. Dumnezeul acestui popor al lui Israel a ales pe parintii nostri si pe popor l-a inaltat, cand era strain in pamantul Egiptului, si cu brat inalt i-a scos de acolo,
18. Si vreme ca de patruzeci de ani i-a hranit in pustie.
19. Si nimicind sapte neamuri in tara Canaanului, pamantul acela l-a dat lor spre mostenire.
20. Si dupa acestea, ca la patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecatori, pana la Samuel proorocul.
21. Si de acolo au cerut rege si Dumnezeu le-a dat, timp de patruzeci de ani, pe Saul, fiul lui Chis, barbat din semintia lui Veniamin.
22. Si inlaturandu-l, le-a ridicat rege pe David, pentru care a zis, marturisind : " Aflat-am pe David al lui Iesei, barbat dupa inima Mea, care va face toate voile Mele ".
23. Din urmasii acestuia, Dumnezeu, dupa fagaduinta, i-a adus lui Israel un Mantuitor, pe Iisus,
24. Dupa ce Ioan a propovaduit, inaintea venirii Lui, botezul pocaintei la tot poporul lui Israel.
25. Iar daca si-a implinit Ioan calea sa, zicea : Nu sunt eu ce socotiti voi ca sunt. Dar, iata, vine dupa mine Cel caruia nu sunt vrednic sa-I dezleg incaltamintea picioarelor.
26. Barbati, frati, fii din neamul lui Avraam si cei dintre voi tematori de Dumnezeu, voua vi s-a trimis cuvantul acestei mantuiri.
27. Caci cei ce locuiesc in Ierusalim si capeteniile lor, necunoscandu-L si osandindu-L, au implinit glasurile proorocilor, care se citesc in fiecare sambata.
28. Si, neafland in El nici o vina de moarte, au cerut de la Pilat ca sa-L omoare.
29. Iar cand au savarsit toate cele scrise despre El, coborandu-L de pe cruce, L-au pus in mormant.
30. Dar Dumnezeu L-a inviat din morti.
29. Iar cand au savarsit toate cele scrise despre El, coborandu-L de pe cruce, L-au pus in mormant.
30. Dar Dumnezeu L-a inviat din morti.
31. El S-a aratat mai multe zile celor ce impreuna cu El s-au suit in Galileea la Ierusalim si care sunt acum martorii Lui catre popor.
32. Si noi va binevestim fagaduinta facuta parintilor
33. Ca pe aceasta Dumnezeu a implinit-o cu noi, copiii lor, inviindu-L pe Iisus, precum este scris si in Psalmul al doilea : " Fiul Meu esti Tu; Eu astazi Te-am nascut ".
34. Si cum ca L-a inviat din morti, ca sa nu se mai intoarca la stricaciune, a spus-o astfel : " Va voi da voua cele sfinte si vrednice de credinta ale lui David ".
35. De aceea si in alt loc zice : " Nu vei da pe Sfantul Tau sa vada stricaciune ".
36. Pentru ca David, slujind in timpul sau voii lui Dumnezeu, a adormit si s-a adaugat la parintii lui si a vazut stricaciune.
37. Dar Acela pe Care Dumnezeu L-a inviat n-a vazut stricaciune.
38. Cunoscut deci sa va fie voua, barbati frati, ca prin Acesta vi se vesteste iertarea pacatelor si ca, de toate cate n-ati pututu sa va indreptati in Legea lui Moise,
39. Intru Acesta tot cel ce crede se indrepteaza.
40. Deci luati aminte sa nu vina peste voi ceea ce s-a zis in prooroci :
41. " Vedeti, ingamfatilor, mirati-va si pieriti, ca Eu lucrez un lucru, in zilele voastre, un lucru pe care nu-l veti crede, daca va va spune cineva ".
42. Si iesind ei din sinagoga iudeilor, ii rugau neamurile ca sambata viitoare sa li se graiasca cuvintele acestea.
43. Dupa ce s-a terminat adunarea, multi dintre iudei si dintre prozelitii cucernici au mers dupa Pavel si dupa Barnaba, care, vorbind catre ei, ii indemnau sa staruie in harul lui Dumnezeu.
44. Iar in sambata urmatoare mai toata cetate s-a adunat ca sa auda cuvantul lui Dumnezeu.
45. Dar iudeii, vazand multimile, s-au umplut de pizma si vorbeau impotriva celor spuse de Pavel, hulind.
46. Iar Pavel si Barnaba, indraznind, au zis : Voua se cadea sa vi se graiasca, mai intai, cuvantul lui Dumnezeu; dar de vreme ce il lepadati si va judecati pe voi nevrednici de viata vesnica, iata ne intoarcem catre neamuri.
47. Caci asa ne-a poruncit noua Domnul : " Te-am pus spre lumina neamurilor, ca sa fii Tu spre mantuire pana la marginea pamantului ".
48. Iar neamurile pamantului, auzind, se bucurau si slaveau cuvantul lui Dumnezeu si cati erau randuiti spre viata vesnica au crezut;
49. Iar cuvantul Domnului se raspandea prin tot tinutul.
50. Dar iudeii au intaratat pe femeile cucernice si de cinste si pe cei de frunte ai cetatii, si au ridicat prigoane impotriva lui Pavel si a lui Barnaba, si i-au scos din hotarele lor.
51. Iar ei, scuturand asupra lor praful de pe picioare, au venit la Iconiu;
52. Si ucenicii se umpleau de bucurie si de Duh Sfant.

CAPITOLUL XIV

Pavel si Barnaba propovaduiesc in Iconiu, Listra, Derbe, si se intorc in Antiohia.

1. Si in Iconiu au intrat ei, ca de obicei, in sinagoga iudeilor si astfel au vorbit, incat o mare multime de iudei si de elini au crezut.
2. Dar iudeii care n-au crezut au rasculat si au inrait sufletele paganilor impotriva fratilor.
3. Deci multa vreme au stat acolo, graind cu indrazneala intru Domnul, care da marturie pentru cuvantul harului Sau, facand semne si minuni prin mainile lor.
4. Si multimea din cetate s-a dezbinat si unii tineau cu iudeii, iar altii tineau cu apostolii.
5. Si cand paganii si iudeii, impreuna cu capeteniile lor, au dat navala ca sa-i ocarasca si sa-i ucida cu pietre,
6. Intelegand, au fugit in cetatile Licaoniei : la Listra si Derbe si in tinutul dimprejur.
7. Si acolo propovaduiau Evanghelia.
8. Si sedea jos in Listra un om neputincios de picioare, fiind olog, din pantecele maicii sale si care nu umblase niciodata.
9. Acesta asculta la Pavel cand vorbea. Iar Pavel, cautand spre el si vazand ca are credinta ca sa se mantuiasca,
10. A zis cu glas puternic : Scoala-te, drept, pe picioarele tale. Si el a sarit si umbla.
11. Iar multimile, vazand ceea ce facuse Pavel, au ridicat glasul lor in limba licaona, zicand : Zeii, asemanandu-se oamenilor, s-au coborat la noi.
12. Si numeau pe Barnaba Zeus, iar pe Pavel, Hermes, fiindca el era purtatorul cuvantului.
13. Iar preotul lui Zeus, care era inaintea cetatii, aducand la porti tauri si cununi, voia sa le aduca jertfa impreuna cu multimile.
14. Si auzind apostolii Pavel si Barnaba, si-au rupt vestmintele, au sarit in multime, strigand
15. Si zicand : Barbatilor, de ce faceti acestea ? Doar si noi suntem oameni, asemenea patimitori ca voi, binevestind sa va intoarceti de la aceste desertaciuni catre Dumnezeul cel viu, Care a facut cerul si pamantul, marea si toate cele ce sunt in ele.
16. Si Care, in veacurile trecute, a lasat ca toate neamurile sa mearga in caile lor,
17. Desi El nu S-a lasat pe Sine nemarturisit, facandu-va bine, dandu-va din cer ploi si timpuri roditoare, umpland de hrana si de bucurie inimile voastre.
18. Si acestea zicand, abia au potolit multimile, ca sa nu le aduca jertfa.
19. Iar de la Antiohia si de la Iconiu au venit iudei, care au atras multimile de partea lor si, batand pe Pavel cu pietre, l-au tarat afara din cetate, gandind ca a murit.
20. Dar inconjurandu-l ucenicii, el s-a sculat si a intrat in cetate. Si a doua zi a iesit cu Barnaba catre Derbe.
21. Si binevestind cetatii aceleia si facand ucenici multi, s-au inapoiat la Listra, la Iconiu si la Antiohia,
22. Inatarind sufletele ucenicilor, indemnandu-i sa staruie in credinta si ( aratandu-le ) ca prin multe suferinte trebuie sa intram in imparatia lui Dumnezeu.
23. Si hirotonindu-le preoti in fiecare biserica, rugandu-se cu postiri, i-au incredintat pe ei Domnului in Care crezusera.
24. Si strabatand Pisidia, au venit in Pamfilia.
25. Si dupa ce au grait cuvantul Domnului in Perga, au coborat la Atalia.
26. Si de acolo au mers cu corabia spre Antiohia, de unde fusesera incredintati harului lui Dumnezeu, spre lucrul pe care l-au implinit.
27. Si venind si adunand Biserica, au vestit cate a facut Dumnezeu cu ei si ca a deschis neamurilor usa credintei.
28. Si au petrecut acolo cu ucenicii nu putina vreme.

CAPITOLUL XV

Apostolii hotarasc in Ierusalim ca Legea lui Moise nu este si pentru neamuri. A doua calatorie a lui Pavel.

1. Si unii, coborandu-se din Iudeea, invatau pe frati ca : Daca nu va taiati imprejur, dupa randuiala lui Moise, nu puteti sa va mantuiti.
2. Si facandu-se pentru ei impotrivire si discutie nu putina cu pavel si Barnaba, au randuit ca Pavel si Barnaba si alti cativa dintre ei sa se suie la apostolii si la preotii din Ierusalim pentru aceasta intrebare.
3. Deci ei, trimisi fiind de Biserica, au trecut prin Fenicia si prin Samaria, istorisind despre convertirea neamurilor si faceau tuturor fratilor bucurie.
4. Si sosind ei la Ierusalim, au fost primiti de Biserica si de apostoli si de preoti si au vestit cate a facut Dumnezeu cu ei.
5. Dar unii din eresul fariseilor, care trecusera la credinta, s-au ridicat zicand ca trebuie sa-i taie imprejur si sa le porunceasca a pazi Legea lui Moise.
6. Si apostolii si preotii s-au adunat ca sa cerceteze despre acest cuvant.
7. Si facandu-se multa vorbire, s-a sculat Petru si le-a zis : Barbati frati, voi stiti ca din primele zile Dumnezeu a ales intre voi, ca prin gura mea neamurile sa auda cuvantul Evangheliei si sa creada.
8. Si Dumnezeu, Cel ce cunoaste inimile, le-a marturisit, dandu-le Duhul Sfant, ca si noua.
9. Si nimic n-a deosebit intre noi si ei, curatind inimile lor prin credinta.
10. Acum, deci, de ce ispititi pe Dumnezeu si vreti sa puneti pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici parintii nostri, nici noi n-am putut sa-l purtam ?
11. Ci prin harul Domnului nostru Iisus Hristos credem ca ne vom mantui in acelasi chip ca si aceia.
12. Si a tacut toata multimea si asculta pe Barnaba si pe Pavel, care istoriseau cate semne si minuni a facut Dumnezeu prin ei intre neamuri.
13. Si dupa ce au tacut ei, a raspuns Iacov, zicand : Barbati frati, ascultati-ma;
14. Simon a istorisit cum de la inceput a avut grija Dumnezeu sa ia dintre neamuri un popor pentru numele Sau.
15. Si cu aceasta se potrivesc cuvintele proorocilor, precum este scris :
16. " Dupa aceasta Ma voi intoarce si voi ridica iarasi cortul cel cazut al lui David, si cele distruse ale lui iarasi le voi zidi si-l voi indrepta,
17. Ca sa-L caute pe Domnul ceilalti oameni si toate neamurile peste care s-a chemat numele Meu asupra lor, zice Domnul, Cel ce a facut acestea ".
18. Lui Dumnezeu Ii sunt cunoscute din veac lucrurile Lui.
19. De aceea eu socotesc sa nu tulburam pe cei ce dintre neamuri, se intorc la Dumnezeu.
20. Ci sa le scriem sa se fereasca de intinarile idolilor si de desfrau si de ( animale ) sugrumate si de sange.
21. Caci Moise are din timpuri vechi prin toatecetatile propovaduitorii sai, fiind citit in sinagogi in fiecare sambata.
22. Atunci apostolii si preotii, cu toata Biserica, au hotarat sa aleaga barbati dintre ei si sa-i trimita la Antiohia, cu Pavel si cu Barnaba : pe Iuda, cel numit Barsaba, si pe Sila, barbati cu vaza intre frati,
23. Scriind prin mainile lor acestea : Apostolii si preotii si fratii, fratilor dintre neamuri, care sunt in Antiohia si in Siria si in Cilicia, salutare !
24. Deoarece am auzit ca unii dintre noi, fara sa fi avut porunca noastra, venind, v-au tulburat cu vorbele lor si au ravasit sufletele voastre, zicand ca trebuie sa va taiati imprejur si sa paziti legea,
25. Noi am hotarat, adunati intr-un gand, ca sa trimitem la voi barbati alesi, impreuna cu iubitii nostri Barnaba si Pavel,
26. Oameni care si-au pus sufletele lor pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos.
27. Drept aceea, am trimis pe Iuda si pe Sila, care va vor vesti si ei, cu cuvantul, aceleasi lucruri.
28. Pentru ca, parutu-s-a Duhului Sfant si noua, sa nu vi se puna nici o greutate in plus in afara de cele ce sunt necesare :
29. Sa va feriti de cele jertfite idolilor si de sange si de ( animale ) sugrumate si de desfrau, de care pazindu-va, bine veti face. Fiti sanatosi !
30. Deci cei trimisi au coborat la Antiohia si, adunand multimea, au predat scrisoarea.
31. Si citind-o s-au bucurat pentru mangaiere.
32. Iar Iuda si cu Sila, fiind si ei prooroci, au mangaiat prin multe cuvantari pe frati si i-au intarit.
33. Si petrecand un timp, au fost trimisi cu pace de catre frati la apostoli.
34. Iar Sila s-a hotarat sa ramana acolo, si Iuda a plecat singur la Ierusalim.
35. Iar Pavel si Barnaba petreceau in Antiohia, invatand si binevestind impreuna cu multi altii, cuvantul Domnului.
36. Si dupa cateva zile, Pavel a zis catre Barnaba : Intorcandu-ne, sa cercetam cum se afla fratii nostri in toate cetatile in care am vestit cuvantul Domnului.
37. Barnaba voia sa ia impreuna cu ei si pe Ioan, cel numit Marcu;
38. Dar Pavel cerea sa nu-l ia pe acesta cu ei, fiindca se despartise de ei din Pamfilia si nu venise alaturi de ei la lucrul la care fusesera trimisi.
39. Deci s-a iscat neintelegere intre ei, incat s-au despartit unul de altul, si barnaba, luand pe Marcu, a plecat cu corabia la Cipru;
40. Iar Pavel, alegand pe Sila, a plecat, fiind incredintat de catre fratti harului Domnului.
41. Si strabatea Siria si Cilicia, intarind bisericile.

CAPITOLUL XVI

Pavel ia cu sine pe Timotei si duce Evanghelia din Asia in Europa. Intamplarile din Filipi.

1. Si a sosit la Derbe si la Listra. Si iata era acolo un ucenic cu numele Timotei, fiul unei femei iudee credincioasa, si al unui tata elin,
2. Care avea bune marturii de la fratii din Listra si din Iconiu.
3. Pavel a voit ca acesta sa vina impreuna cu el si, luandu-l, l-a taiat imprejur, din pricina iudeilor care erau in acele locuri; caci toti stiau